Răspunsuri

2014-10-02T22:29:59+03:00
Iubirea adevarata este vesnica,nesfirsita,mereu la fel cu ea insasi,este egala si curata,o poti vedea chiar cu parul carunt,dar cu inima mereu tinara.
"Primul suspin al iubirii,este ultimul al intelepciunii"spunea Antoine Bret.Si totusi,dupa cite cercetari s-au facut,dupa cite definitii i s-au dat,dupa cite poezii i s-au inchinat,nimeni nu stie ce e dragostea.Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte.Nu s-au facut inca cuvinte,nu s-au inventat inca leacuri,nu s-a gasit inca cheia care sa deschida lacatul iubirii.Toti cei indragostiti sunt ca doi copii intr-o lume care parca incepe si se termina cu ei,unde totul se face pentru ei si dragostea lor.Daca pentru Ieronim iubirea se exprima prin spiritualizare, iubirea Cezarei este, din primul moment, revarsare a simturilor. Amestec paradoxal si tulburator de atitudini, de stari - inocenta si senzualitate, sfiosenie si indrazneala -, Cezara este vie si voluptuoasa, prezenta ce alerteaza instinctele lui Ieronim, impiedicandu-l s-o iubeasca. Vederea lui Ieronim pozandu-i pictorului Francesco ii desteapta eroinei senzatii si emotii a caror intensitate n-o poate controla: „era obosita de emotiune", „tremura ca varga", „avea toaleta dezorganizata, parul valvoi, ochii aprinsi, fata rosie ca sangele", „ochii plini de lacrimi si dorinta". Pasiunea ce ravaseste si consuma organic este o valenta a erosului romantic. Cealalta fateta a acestuia o descoperim in fuga de instinctualitate proprie lui Ieronim. Schimbul de scrisori din capitolul V, prologul iubirii dintre Ieronim si Cezara, demonstreaza aceasta dualitate. Femeia este imploratoare, patetica, dar si orgolioasa (constienta de frumusetea si tineretea ei, de vraja ei seducatoare), intuitiva si sentimentala, senzuala dar si sfioasa, supusa si totodata provocatoare, o alta „Floare albastra". Retorica sentimentului este pe masura, necenzurata: "Ah! Cum as topi gheata ochilor tai cu gura mea - iubite!" Barbatul este reticent fata de aceasta viziune asupra „fericirii". El este ganditorul sceptic, schopenhauerian, care vrea sa descopere valoarea eterna a frumusetii iubitei, imobilizata in „icoana", dezbracata de vocea ispititoare a speciei. "Aurul este o nenorocire si fericirea, ce mi-o oferi, venin".
18 4 18