Răspunsuri

2014-09-28T20:03:50+03:00
Mi-i teamă de o carte (o văd ades şi-n vis) 
pe care aş deschide-o-nfrigurat
şi-n paginile ei aş da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete; 
şi solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
şi mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte 
doar pân' la mijloc orice poezie,
ştiind ce-i scris, de-odată, mai departe, 
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Şi ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi şi sfinte, rânduri, 
precum transcrise de-o străină mână.
Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
şi în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aş răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.

1 3 1
Cel mai inteligent răspuns!
2014-09-28T20:09:47+03:00
           Nici o carte
De cind ai plecat departe ,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de aici si pina la tine,
nu se merge, nu se vine.
 Pot sa-ti fiu supus paharnic,
 Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
 Si de-ar si sa-ti mai ajunga
 cartea mea de cale lunga.
Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.
 Poate-ar fi o terapie,
 Daca te-as putea descrie,
 Dar ma tine, ma retine
 Dorul propriu-zis de tine.
Orice litera-i o rana
Si-o-ncercare inumana
Si nu poate nici o carte,
Sa te-ajunga pana la moarte.