Identificati repetitiile si biperbola din prima secventa a textului calin (file din poveste) . comentati semnificatia acestor figuri de stil
De treci codri de aramã, de departe vezi albind
S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;
Ele trec cu harnici unde şi suspinã-n flori molatic,
Când coboarã-n ropot dulce din tãpsanul prãvãlatic,
Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul vãratic de mireasmã şi rãcoare
A popoarelor de muşte sãrbãtori murmuitoare. .

1

Răspunsuri

  • Utilizator Brainly
2014-02-17T17:15:25+02:00
Primele două versuri fixează condiţia intrării în lumea fabuloasă de basm şi anume trecerea de codrii de aramă.Epitetul cromatic “vezi albind “ sugerează luminuozitatea copacilor care emană parcă o lumină proprie cu reflexe metalizate, roşiatice şi argintii.Epitetele metaforice “codrii de aramă “ şi “ pădurii de argint “ sugerează cromatica , fiind calificări specifice basmului şi introducându-l pe cititor în această lume fabuloasă .Eul liric se adresează cititorului , implicându-l afectiv , îndemnându-l să admire şi el acest peisaj miraculos , prin folosirea verbelor “a auzi “ şi “ a vedea “ la persoana a II-a singular., prezent.Microeconomie-aparitia si dezvoltarea teoriei economiceCalin file din povesteMihai eminescu - Calin file din povesteCalin file din poveste- comentariuCalin (file din poveste)Mihai EminescuCalin file din poveste de Mihai EminescuCalin file din poveste  Sintagma “mândra glăsuire a pădurii de argint “ este în acelaşi timp o imagine auditivă, personificare , epitet, inversiune ce personifică pădurea , atribuindu-i un limbaj misterios şi o muzică sublimă, creând imaginea sintetică a sonorităţilor armonioase ale pădurii. 
Versurile 3 şi 4 ne adâncesc în lumea basmului . Comparaţia metaforică “ iarba pare de omăt “crează senzaţia de ireal prin folosirea verbului “a părea “. Astfel, lumina lunii care domină peisajul, face ca albul iernii să pară răcoros, hibernal.Simbolul prospeţimii şi al iubirii nestinse este dat de epitetul cromatic “ flori albastre “, iar suavitateta florilor aflate sub greutatea boabelor de rouă este sugerată de epitetul “ tremur ude “.De asemenea , acest epitet poate sugera emoţia florilor în aşteptarea fericitului eveniment.
Imaginea olfactivă “ văzduh tămâiet” este un epitet ce concentrează în el miresmele şi tăria parfumului din pădure , de parcă ne-am afla într-un adevărat templu.În versurile 5-6 se accentueză senzaţia de ireal , prin repetarea verbului “ pare”. .Prin epitetul “ trunchi vecinici “ este sugerată idea de permanenţă, de vechime, iar prin personificarea “suspină “ este desemnat freamătul vrăjit al copacilor , cuprinşi şi ei de emoţia evenimentului.
Versurile următoare , 7-12 , cuprind descrierea izvoarelor.Ele conţin diverse figuri de stil ce au rolul de a ne ajuta să ne imaginăm jocul apelor. Epitetul antitetic “mândrul întuneric “ sugerează universul plin de taine , în care lumina coexistă cu întunericul; “izvoare zdrumicate “ este un alt epitet care desemnează mişcările capricioase , pline de surprize ale apei .
Sintagama “ printre pietre licurind “ este un epitet care relevă sclipirile fugare ale apei ce apar şi dispar, iar “harnici unde “ , un epitet personificator antepus ce sugerează că izvoarele sunt nişte fiinţe zburdalnice.Personificarea “ suspină-n flori “, asociată cu epitetul “molatic “ redă glasul tainic , duios şi bland al acestora. 
Metafora “bulgări fluizi “, alcătuită din doi termeni antitetici în care solidul se asociază cu lichidul, sugerează mişcarea iluzorie a volumelor de apă care cresc şi descresc, mişcarea jucăuşă şi veselă , rostogolirea lor continuă. Metafora “ cuibar rotind de ape “ este amplă , formată din substantivul “cuibar “ ce sugerează idea de pace , linişte , căldură şi verbul la gerunziu “rotind “ care sugerează alergarea concentrică şi permanentă a undelor , împreună desemnând vârtejul de apă în care luna îşi reflectă chipul luminos.
Ultimile patru versuri redau zborul fluturilor şi al albinelor , un adevărat fluid animat din aer, colorat în alb, albastru, auriu care aduce bucuria culorilor, freamătul vieţii, graţia mişcării şi miresme plăcute, impresie sugerată de repetiţii, de epitete cromatice , de hiperbola metaforică “ a popoarelor de muşte “.


58 3 58