Transformati in proza toata poezia "Lacul"-de Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă,

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.



Si eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept

Ea din trestii sã răsară

Si sã-mi cadă lin pe piept;



Sã sărim în luntrea mică,

Ingânaţi de glas de ape,

Si sã scap din mână cârma

Si lopeţile sã-mi scape;



Sã plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune

Vântu-n trestii lin foşnească,

Undoioasa apă sune!



Dar nu vine... Singuratic

In zadar suspin şi sufăr

Lângă lacul cel albastru

Incărcat cu flori de nufăr.

































































1

Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-09-23T17:25:01+03:00