Răspunsuri

2014-09-23T17:09:18+03:00
În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Totul se usucă, lăsând în urmă poveri grele.Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat peste tot.Acestia ofteaza iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte . Lacrimile lui septembrie uda pamantul  pentru ca urmeaza sa vina iarna cea grea . Pasarile pleaca vaslind in inaltimi.Florile se apleaca sarutand pamantul.Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Toamna este un anotimp plin de culoare!
:-s sper ca e okey
As fi vrut sa fie propria compunere, nu una luata de pe net ;) Dar iti multumesc :)
2014-09-23T17:22:31+03:00
E o zi rece de toamnă. Încă de dimineață, o ploaie măruntă și mohorâtă a început să cadă din cerul plumburiu. Stropii mici și grei se prăvălesc necontenit spre sol, într-un ritm infernal, de zici că ar fi vrut să înece întrega natura. Plouă fără o clipă de pauză încât nu ai cum să nu te întrebi unde a fost strânsă toată această apă. Sau poate acolo sus, în văzduhul negru plini de nori triști se află un ocean la fel de mare ca cele de pe pământ? Oricum, solul este deja îmbibat cu mai multă apă decât poate absorbi, astfel că bălțile mari cu apă în exces au apărut peste tot.
1 5 1