Răspunsuri

2014-09-22T18:23:13+03:00
Ce frumos este acest baiat.
2014-09-22T18:28:11+03:00
n gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen șinumăr (precum limba română) adjectivele sunt de obicei cuvinte flexionare.
ClasificareDupă structură[simple: rău, alb, negru, bun, bătrân, slab;compuse: binevoitor, dulce-amărui;locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;După forme flexionare[modificare | modificare sursă]invariabile: aidoma, eficace, feroce, kaki, grena, lila, gri, bleumarin, crem, bej;cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.variabile: cu două terminații la singular feminin (bună) masculin (bun)Categorii gramaticalenumărgencazgrad de comparațieÎn alte limbi adjectivele pot avea și alte categorii gramaticale. De exemplu, în limba japoneză unul din cele trei tipuri de adjective se modifică după timp, având forme distincte la trecut și la prezent. Astfel, 青い空 aoi sora „cer albastru” este la timpul prezent, iar 青かった空 aokatta sora „cer care a fost albastru” este la timpul trecut. De asemenea, în japoneză forma negativă se obține prin adăugarea unui sufix: 青くない空 aokunai sora „cer care nu este albastru”, respectiv 青くなかった空 aokunakatta sora „cer care nu a fost albastru”.Gradul de comparație[modificare | modificare sursă]Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori;Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă.Comparativde inferioritate: E mai puțin înaltde egalitate: E la fel de înalt.de superioritate: E mai înalt.Superlativ – relativ:de inferioritate: cel mai puțin înalt;de superioritate: cel mai înalt;absolut: -gramatical: foarte înaltstilistic: grozav, teribil etc. de înalt.ObservațiiSuperlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri:prin repetiție: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor;prin locuțiuni (construcții fixe): gol pușcă, beat turtă, înghețat bocnă, sănătos tun.prin lungirea unei vocale: buuuuunăprin figuri de stil: roșul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului, iute ca fierul, mică cât un sâmbure de mac.Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparațiecele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim, superior, inferior, principal, secundar, esențial, fundamental, capital, optim, perfect, desăvârșit, enorm, imens, nesfârșit ș.a.m.d.cele care exprimă calități absolute: corect, greșit, muritor, nemuritor, mort, viu, născut, nenăscut, etc.
Nominativ:Nume predicativ: Cărțile sunt frumoase.Atribut adjectival: Cărțile frumoase sunt pe masă.Acuzativ:Atribut adjectival: L-am văzut pe băiatul frumos.Complement circumstanțial de timp: De mic era talentat la desen.Complement indirect: Din palid s-a făcut deodată roșu ca focul.Complement circumstanțial relativ: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice.Complement circumstanțial cauză: Și plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput.Genitiv:Atribut adjectival: În ciuda spuselor false el a mers mai departe.Dativ:Atribut adjectival: Am jucat, asemenea unui copil deștept.Vocativ:- Nu are functie sintactica si se desparte de restul propozitiei prin virgulaCopile obraznic, te arunc pe fereastră!ObservațiiLa cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcții sintatice:atribut circumstanțial: Ei își rezolvă singuri problemele.element predicativ suplimentar: Îl știu leneș și morocănos (știu că e leneș și morocănos).În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri:adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumosparticipiu adjectival: spus, auzit, citit, scrisgerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc