Răspunsuri

2014-09-22T17:56:30+03:00
Acea umbră călătoare care vine din cenuşa luminii şi care străbate munţi şi ape ca să  ajungă până la mine.Îmi face plăcere să o aştept, dar, când vine mă simt schimbată, îmi e teamă de  prezenţa ei unică.Mă salută ca de fiecare dată, mişcându-şi mâna ruginie, clipind din ochii ei cenuşii, cu zâmbetul fluturându-i pe buzele  de culoarea merelor roşii şi mirosind a gutuie şi struguri învăluiţi în bruma dimineţii.Ştiam că va veni; a anunţat  asta calendarul din perete, prima ploaie, prima frunză îngălbenită şi prima castană căzută.Toate îmi aduceau aminte de ea.În toate se simţea parfumul ei.În toate se afla ea.Au trecut ani buni de când ne-am văzut prima dată.Dacă răscolesc printre amintiri, îmi dau seama că a  fost lângă mine din ceasul în care am venit pe lume. Poate că acesta e motivul ce ne leagă atât de mult. Mi-a fost alături în cele mai importante zile din viaţa mea: prima zi la grădiniţă, prima la şcoală, când mai îmbătrâneam cu un an…Şi ori de câte ori o văd e la fel, neschimbată. Ea  nu îmbătrâneşte niciodată.  Poate că dacă s-ar schimba nu aş mai recunoaşte-o. Poate că dacă ar îmbătrâni nu ar mai fi ea, aşa cum o ştiu eu, din oniric şi realitate.
Sper ca te-am ajutat,daca crezi asta marcheazal terog ca cel mai bun!