Răspunsuri

2014-09-22T15:45:37+03:00
E frig…zilele trec incet.Cerul meu e mai mult cenusiu,nori de tot felul patineaza pe chipul lui.E fascinant…Nu ma mai satur sa il privesc.Vantul bate mai mereu,dar eu nu am reusit sa ma desprind…oare e vina mea? oare mi-e frica?De ce sunt atat de bine prinsa de creanga asta draga?Am ramas singura…am auzit povesti despre unele frunze care raman si ingheata pe ramurile lor…dar eu nu vreau…vreau sa zbor…poate ca imi place prea mult sa te privesc,iubitul meu,de aceea nu reusesc sa ma desprind…si daca raman aici ma vei vedea zbarcita,inghetata,urata…nu,iubirea mea,voi reusi sa zbor…voi face si eu ceea ce sunt menita sa fac…chiar daca nu te voi mai vedea…De cand sunt singura te-am privit atat…incat m-am inbolnavit de dor…dor sa te ating…chiar daca stiu ca e imposibil.Daca frunzele ar plange,as face asta fara oprire…iubirea mea pentru tine este si fericire si durere…si e cu atat mai greu cu cat trebuie sa astept mai mult aici…as pleca…poate daca nu te-as mai vedea,te-as uita…nu…e ca si cum as uita cine sunt…Asteptarea e cea mai grea,asteptarea zborului catre tine,apoi caderea…si cine stie,poate voi poposi undeva…neacoperita,nestrivita,si tot te voi mai zari…Pasi.O tanara.E cea care primea juramintele de dragoste de la iubitul ei in ziua cand l-am intrebat pe tata ce inseamna te iubesc.Parea trista.S-aapropiat de trunchiul copacului si si-a lipit fruntea de el.Frunza o urmarea captivata.”Ce ma fac prieten drag!?si atinse intr-o mangaiere blanda scoarta copacului.Ai vazut cat il iubesc,ai fost singurul nostru martor…Dar el m-a mintit,a fost un joc pentru el…Astazi mi-a recunoscut ca nu ma iubeste in adevaratul sens al cuvantului…ca a fost un joc,o provocare pentru el,dar ca nu isi doreste o relatie serioasa…Dar eu il iubesc cum nu am mai iubit…mi-e sufletul rupt in bucati…ma doare ceva in mine,de parca mai am putin si mor…mi-e dor de el,desi l-am vazut acum o ora…cum voi trai cu dorul asta…cum voi putea sa ma obisnuiesc fara el…imi facusem atatea sperante,imi imaginasem fericirea…prieten drag,spune-mi,cum trec eu de durerea asta?Stii ce e mai rau?Ca nu pot sa fiu suparata pe el,il inteleg,doar ca mi-am dorit atat de mult sa simta la fel ca mine…”Si izbucni intr-un plans intens…Frunzei i se facu mila.Ar fi vrut sa se desprinda atunci ,sa cada pe parul ei negru si frumos si sa o mangaie…Cata durere transmitea fiinta asta…Cand se opri din plans,fata isi indrepta corpul firav,aseza un sarut in palma,apoi atinse cu palma copacul,zambi trista-“Multumesc ca m-ai ascultat,voi mai veni…acasa nu pot sa plang,ai mei nu trebuie sa stie…”Apoi pleca.Stai,vru frunza sa strige,ia-ma si pe mine,te ascult eu pentru totdeauna…te inteleg…te rog,ia-ma si pe mine!Dar se facu iar liniste.Vantul batea rece si destul de tare,dar nu reusea deloc sa o desprinda din copacul sursa.Se resemna…voi astepta …orice ar fi sa vina:zborul sau inghetul…se uita in sus…te iubesc…