Răspunsuri

  • 108
  • Ambiţios
2014-09-18T21:09:24+03:00
Nu ştiu cum se face, dar întotdeauna preţuim ceva doar după ce nu-l mai avem, sau după ce a trecut. Mă refer aici şi la timp, sau la anumite etape din viaţa noastră. Îmi aduc aminte că, fiind în liceu, toată lumea (mai ales profesorii) ne spunea să profităm la maxim de anii de liceu, că sunt printre cei mai frumoşi ani din viaţa noastră. Mie mi se părea atunci că exagerează. Cum să fie cei mai frumoşi ani, când încă suntem sub gheara părinţilor, când nu putem face ce vrem, când nu avem bani etc. Eu una eram ţinută din scurt de ai mei, şi n-aveam bani, vorba aia, nici să trec strada. Adică… nici de albumul de clasa a XII – a şi de caseta de la banchet nu am avut bani.Aşa că, pentru mine nu pot să zic că au fost cei mai frumoşi ani, însă au fost anii în care eu m-am format ca om. Crescând fără mamă, pe care o vedeam maxim o lună pe an, îmi era destul de greu, mai ales în perioada adolescenţei, când treci prin anumite schimbări, fizice şi psihice, şi, ca fată, chiar ai nevoie de mamă, măcar pentru un sfat. Iar eu, sfaturile le primeam de la colegele mele de liceu. Pe un ton mai blând sau mai puţin blând.Pot să zic că, în anii de liceu, m-am “şlefuit”, cu ajutorul colegilor mei, mai mult fete, că, fiind la un liceu pedagogic, aveam doar trei băieţi în clasă.Bineînţeles că s-au creat simpatii şi antipatii, dar acum, când stau să mă gândesc,îmi e dor şi de fetele pe care le simpatizam mai puţin. De la fiecare am învăţat câte ceva, care, chiar şi acum, îmi prinde bine. Acum, dacă aş putea, aş da timpul înapoi, şi, pentru o zi, aş vrea să fiu în liceu, să-mi văd colegii şi să stau la câteva ore, care-mi erau mie mai dragi: de română, istorie, şi orice ar mai fi, numai să fie.Mai sunt doar doi ani şi ceva până la întâlnirea de 10 ani, şi e printre puţinele motive pentru care aş vrea să treacă timpul mai repede. Eu sper ca toţi colegii să simtă asta şi să ne vedem cu toţii atunci. Pentru că, la fel ca familia, nici colegii de clasă nu ţi-i alegi, dar trăieşti alături de ei câţiva ani, fiind a doua familie. Şi nu ştiu dacă aţi observat, dar, când îţi faci cont pe o reţea de socializare, în primul rând, îţi cauţi foştii colegi, pentru că, în subconştient, sunt ca şi fraţii tăi, mai răi sau mai buni, mai proşti sau mai deştepţi, mai enervanţi sau mai agreabili. Graţie facebook-ului, noi ne-am găsit aproape toţi, şi mă bucur că am văzut toţi sunt ok. Sper că până în 2014 vom fi toţi şi ne vom revedea cu bine.
1 3 1