Răspunsuri

  • Utilizator Brainly
2014-02-13T23:28:32+02:00
"Grigore Vieru a devenit de mai multi ani un simbol al incercarii de renastere spirituala si nationala in Basarabia postbelica. Pastrand proportiile, el si generatia sa reprezinta pentru aceasta provincie romaneasca napastuita mereu de istorie ceea ce a fost, la inceputul secolului, generatia lui Qoga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce la un limbaj mai simplu si isi asuma in chip deliberat un mesianism national pe care, in conditii normale, lirismul pur il evita. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija si toti care sunt cu ei cultiva in chip deliberat temele traditionale si recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel sa ajunga la inima unor oameni tinuti, de regula, departe de rafinamentele poeziei moderne.

Proces dificil pentru ca, dupa Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, este greu sa iesi din timp si sa intorci roata poeziei romanesti. Poetul de talent afla, chiar si in aceste conditii, calea spre arta autentica. Grigore Vieru a inceput sa scrie, cum marturiseste undeva, «din frica si singuratate».

Marele lui model liric si moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a Universului»), iar cantecul ii pare a fi «sufletul urgent al vietii omenesti».Format intr-o ambianta straina, el se agata de limba materna socotind ca limba unui popor este istoria lui.

«Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a facut-o siesi», scrie poetul intr-un loc. Ramas orfan de tata (mort in razboi si ingropat in pamant straiN) si-a adorat mama si a facut din ea in poezie un simbol complex (tara. grai, istorie tragica, vatra a fiintei etc.) Omul care jeleste in poeme muzicale tragediile neamului sau este, in felul lui, un martir. L-am cunoscut, cu multi ani in urma, in casa lui Nichita Stanescu. Un tanar cu fata tragica si plete romantice. Ochii lui sugerau o lunga insomnie a istorie. Nichita Stanescu, cuprins de zel patriotic, dadea un spectacol de iubire si poezie, iar Grigore Vieru parea totalmente subjugat de ceea ce vedea si auzea. Mai tarziu, Nichita Stanescu avea sa spuna despre confratele sau basarabean: «este un mare si adevarat poet; el transfigureaza natura gandirii in natura naturii. Ne imprimavareaza cu o toamna.»"

Eugen Simion