Răspunsuri

2014-09-17T14:51:55+03:00
O bibliotecă este una dintre puţinele dovezi pe care le avem că oamenii încă mai gîndesc Fiecare om îşi imaginează Paradisul în felul său: unii visează o grădină însorită, plină cu flori; alţii văd un seif mare plin cu bani, pentru unii înseamnă o casă mare, cu multe etaje şi bine mobilată; pentru mine însă, Paradisul se asociază cu Biblioteca. (Spre surpriza mea, am aflat că această metaforă nu-mi aparţine. Profesoara de limba şi literatura română m-a informat că această afirmaţie este a marelui scriitor argentinian Borges). Cînd intru în acest sanctuar, pătrund într-o lume aparte, departe de rutina şi de grijile vieţii. Şi cum să nu mă bucur de privilegiul de a putea explora acest “templu”? Din start mă întîmpină cel mai binevoitor om de pe pămînt- Bibliotecara, care îmi zîmbeşte călduros, deoarece mă recunoaşte, căci sînt printre cei mai fideli cititori. Deci, ea îmi cunoaşte preferinţele şi poate întotdeauna să-mi recomande o carte interesantă. Iată încă un motiv de a frecventa biblioteca- am un mare noroc sa pot comunica cu această „îngrijitoare”a comorii “intelectuale” a întregii omeniri. Biblioteca a devenit pentru mine o a doua casă. Nu pot să rezist tentaţiei de a intra cel puţin o dată în săptamînă în acest “oraş al cărţilor”. Încet-încet devin un “şoarece de bibliotecă”, dar acest lucru nu mă jenează, ci, din contra, mă face să cred că dispun de cel mai mare tezaur al omenirii, pe care mulţi încă nu l-au descoperit. Nu pot să explic oricărui om de ce îmi place să citesc, pentru că mulţi n-or să mă înţeleagă, căci sînt atîţia care n-au deschis demult vreo carte şi pot trăi foarte bine fără să citească. A încerca să le explici ce pierd dacă nu citesc e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart sau satisfacţia audierii unui concert; sau unui orb- ce înseamnă jocul de culori al tablourilor lui Picasso sau senzaţia în momentul vizitării unui muzeu de arte. Pentru că cititul înseamnă călătorie în timp şi spaţiu, biblioteca devine maşinăria cu ajutorul căreia este posibil acest lucru. Dacă nu citesc, simt că trăiesc mai prejos de realitate, mai prejos de mine însămi, pentru că nu găsesc cuvinte pentru a explica ceea ce sunt şi ceea ce trăiesc. Astfel universul cărţilor devine pentru mine sursă de cunoştinţe, locul recreării şi al regăsirii de sine. Ea îmi dă răspuns la întrebări, îmi permite să-mi imaginez că stăpînesc toate aceste rafturi de cărţi din care pot alege orice îmi doreşte inima. Biblioteca este un depozit de gînduri vechi şi noi, care se zbuciumă în aşteptare, vrînd să atragă atenţia cititorului. Iar eu sînt dornică de a deschide această “uşă spre numeroase vieţi” şi a-mi potoli setea de cunoaştere.
1 4 1