Răspunsuri

2014-02-12T10:20:56+02:00
Am fost săptămâna trecută la Paris. Este pentru prima data şi am rămas de-a dreptul încântată. Povestirile de odinioară ale profesoarei de la liceu sau filmele vizionate în anii de şcoală, la Alianţa Franceză, despre minunatul Paris, s-au transformat acum toate în realitate. Pentru cine nu a reuşit încă să meargă pe acele istorice meleaguri, Parisul este un vis! Aşa a fost şi pentru mine. Tour Eiffel, Arc de Triomphe, Champs-Elysees, Place de la Concorde, Moulin Rouge, Musee du Louvre, Notre-Dame, Sacre Coeur sau impunătorul Versaille, cu grădinile sale grandioase, s-au perindat una câte una prin faţa ochilor şi a fost ca o adevărată şi memorabilă reverie.Oraşul care a încununat imaginea franceză freamătă şi se zbuciumă necontenit pe cele două maluri ale Senei. Pe drept cuvânt, Parisul impresionează sau, dimpotrivă, şochează. Aici luxul, eleganţa, frumuseţea şi progresul social se văd la tot pasul, deşi există şi peisaje care arată sărăcia şi ne adaptarea unor anumite categorii de oameni, depăşite parca de timp. Acest oraş, veşnic viu, pare să nu ţină cont de cine şi cum se acomodează sau se adaptează a la vie francaise. Fiecare are personalitatea lui şi încearcă să se simtă cât mai comod în peisaj, după cum crede el că poate mai uşor şi mai bine. Unii şochează, alţii stârnesc admiraţia, unii sunt prea grăbiţi să fie observaţi, alţii sunt complet neadecvaţi, iar unii reuşesc, totuşi, să treacă neobservaţi.În prima zi am ajuns în capitala franceza în jur de ora 12. Am fost invitată de gazda mea, o cunoştinţă extrem de amabilă şi drăguţă, la un restaurant japonez, unde, la început, trebuie să recunosc ca am avut ceva de furcă cu beţigaşele specifice acelei tradiţii specifice ţării soarelui răsare. Chiar daca am servit-o mai încet (din motive tehnice), mâncarea a fost excelentă.

După aceasta, mi-am luat în serios rolul de turist şi am luat-o la pas, după cum era şi firesc, spre Tour Eiffel, punctul forte de atracţie al metropolei franceze. Dincolo de cei care locuiesc în acest du-te – vino continuu, aici turiştii sunt puzderie. Am avut senzaţia că eram ca într-un furnicar. Peste tot zâmbete, bliţuri ale aparatelor de fotografiat, vorbă diferită şi multă voie buna. Toate le citeşti pe feţele satisfăcute ale celor ajunşi aici.
Turnul Eiffel, acest simbol al Franţei, cu o înălţime de 300m (plus antena din vârf care are încă 20m) a fost construit intre 1887-1889 de inginerul Gustave Eiffel. Puţini insă ştiu că oţelul din care a fost realizat acesta a fost produs la Resiţa, în România. Impresionant este că, o data la fiecare 7 ani, pentru întreţinerea turnului sunt cheltuite nici mai mult, nici mai puţin decât 50 de tone de vopsea maro închis. Mai nou, odată cu preluarea preşidenţiei UE de către Franţa, pe turn au fost arborate 12 stele galbene, iar seara, odată cu aprinderea luminilor, turnul îmbracă culoarea albastră. La fiecare oră mii de luminiţe pornesc jucăuş de-a lungul său. E adevărată feerie! Turiştii sunt impresionaţi, pe bună dreptate, iar mii de exclamaţii se aud de pretutindeni. Fleşurile se declanşează instantaneu, iar sunetul acela atât de specific aparatelor de fotografiat se aude pretutindeni. Din datele statistice am aflat că, anual, Turnul Eiffel este vizitat de peste 5,5 milioane de vizitatori.
iti multumesc multtttt!
Apasă pe butonul albastru când mulțumeşti cuiva.