Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-07-17T20:24:44+03:00
Uite:Oameni, iubiti muntele!            Adevaratul sens al vietii este însasi bucuria de a trai.Omul, în scurgerea mileniilor, a învatat sa se cunoasca pe sine, sa cunoasca si sa iubeasca natura. Pamîntul si marile au fost primele sale ispite si biruinti. Tîrziu, tîrziu de tot, dupa jertfa lui Icar, omul a cucerit si cerul.A iubit omul dintotdeauna muntele ? A mers însetat spre înaltimile pline de taine si frumuseti, sau i-a fost teama de ele si nu le-a dorit ?Adevarul este ca la început omul n-a iubit muntele. Pentru el muntii, stîncosi si cu zapezi, învaluiti adesea în ceata si furtuni, erau lacasul zeilor, al duhurilor rele, al spiritelor strabunilor.Indigenii din America de Sud strabateau muntii cu spaima, fie cu gura închisa, fie rostind în soapta formule magice. Totemurile din nordul Europei sau cele asiatice marturisesc si ele aceeasi admiratie plina de spaima fata de zeii muntilor. Chinezii considerau ca piscurile muntilor sînt stapînite de spirite, iar cinci dintre muntii lor îi socoteau sacri. Obiecte de adorare a muntelui s-au gasit si la indieni, în Peru.Mitologia scandinava aminteste de zeii mari si mici ai muntelui.Legendele povestesc despre bogatia nemasurata a muntilor, dar si de duhurile rele, de piticii cu o forta neobisnuita care o pazesc. În castelul gheturilor eterne sta pe tron o zeita necrutatoare, cu fruntea încoronata de diamante, care cheama la ea, rîzînd cu cruzime, pe eroii care cuteaza sa o înfrunte. Ei urca îndrazneti pîna la dînsa, dar odata ajunsi sus, ramîn înlantuiti de patul mortii, celebrînd nunta lor vesnica cu mireasa de cristal.
2 4 2