Răspunsuri

2014-07-15T14:30:49+03:00
Scriitorul incepe chiar cu intrarea lui in inchisoare si primele impresii. La inceput ii era teama. Ii era teama de oameni, de mizerie, de munca, de tot. Cateva zile noii veniti nu lucrau.  Dar astea au trecut repede. Fiind nobil, nu era obisnuit cu munca. Dar si ceilalti stiau asta asa ca i se dadeau lucruri usoare de facut. Curand a devenit frustrant. O dorinta foarte mare a lui era sa fie pe aceeasi treapta cu oamenii ceilalti. Pentru ca era nobil era vazut altfel. Mereu era cineva care devenea sluga a lui ( le dadea in schimb bani sau obiecte ). Si se gandea ca lucrurile o sa se schimbe dupa un timp dar nu a fost asa. Dupa o conversatie cu acel om care il slujea, a inteles ca la baza modului sau de a gandi era ideea ca nobilii trebuie slujiti si ca sunt diferiti. Si asa gandeau toti ceilalti.
    Scriitorul descrie modul in care erau pedepsiti ocnasii. In principiu primeau un numar de nuiele sau vergi ( varianta mai dura). Si isi primeau pedeapsa fie in totalitate, fie pana cand decidea doctorul care asista ca mai multe lovituri vor duce la moarte. Desigur ca se intampla sa si moara.
    Spitalele din ocne erau murdare, dar cautate de ocnasi. Pentru ca vara muncile erau foarte grele, se intampla ca unii prizonieri sa se prefaca bolnavi, pentru a lua o pauza de cateva zile macar. Pe langa cazurile astea, erau bineinteles si oameni cu adevarat bolnavi. Mai era si categoria de oameni care primisera o parte din pedeapsa, stateau in spital pana cand isi reveneau cat de cat si urma sa fie externati ca sa isi primeasca restul pedepsei. Toti erau pusi la un loc, asa ca mirosul nu era foarte placut. Nici halatele pe care le primeau bolnavii la internare nu erau spalate anterior, asa ca erau pline cu substante cel putin dubioase, de la pacientii anteriori. Imaginea creata nu este foarte placuta, insa sunt sigura ca destul de reala. In schimb, doctorii erau foarte iubiti in aceste spitalescriitorul descrie experienta lui din inchisoare.
Un alt aspect descris de scriitor este relatia prizonierilor cu animalele. Inchisoarea avea un cal pe care il foloseau la munci. Dupa ce se imbolnaveste, isi aleg altul si fac din asta un adevarat ritual. Vanzatorii sunt adusi in inchisoare, iar cei priceputi ii analizeaza si in final decid impreuna care este alesul. Pe langa cal, o perioada destul de lunga au si o capra. Si de ea se bucura prizonierii. In schimb nu au relatii bune cu nici un caine (spre deosebire de scriitor care se ataseaza mult de unul din ei, pana cand il omoara cineva pentru blana lui). O perioada traieste in curtea lor si un vultur ranit, care ramane la fel de salbatic ca la inceput si pe care il elibereaza in cele din urma.
    Orice sarbatoare e importanta pentru prizonieri. De regula isi strang bani pentru asta ( se pune pret mare pe bani si orice are valoare ) si postesc. Iar in ziua cu pricina, beau tot ce au strans, au mese mai bogate si primesc si de pomana de la oamenii din sat. Totul este destul de plictisitor daca te raportezi la indelunga lor pregatire, dar asta se repeta de fiecare data, cu acelasi entuziasm.  Dostoevsky analizeaza oamenii. Constata ca in inchisoare cu cat esti mai rece si pare mai greu sa te atinga ceva, cu atat esti mai respectat. Oamenii care isi arata sentimentele ( veselie, tristete) sunt priviti cu dispret. Pe langa asta mai e o categorie de oameni ( foarte mica ) care e iubita si apreciata de toata lumea. Acestia sunt oamenii senini, bucurosi ( dar nu intr-un mod ostentativ). In inchisoare sunt si oameni credinciosi. Sunt oameni care se roaga intreaga noapte. Spre mirarea mea, asta este acceptat. Nici apreciat , nici dispretuit, pur si simplu acceptat.
      Cartea mi-a placut foarte mult pentru ca m-am simtit mai bogata la sfarsit. Am invatat despre tipuri de oameni si moduri de viata noi.