Răspunsuri

2014-06-18T19:54:19+03:00
Îmi dau seama cât de repede au trecut anii şi îmi este greu sǎ cred cǎ sunt gata sǎ merg pe un alt drum! Mai e puţin...şi simt cum bucǎţi din mine, din mintea mea, se duc în trecut şi vor cu înverşunare sǎ rǎmânǎ acolo.Frica noului început mǎ face neputincioasǎ şi încerc sǎ reţin şi sǎ strâng toate detaliile despre prietenii care m-aususţinut şi m-au schimbat. Cu o ultimǎ lacrimǎ îmi iau la revedere de la pǎrinţii mei adoptivi care mi-au deschis porţilecunoaşterii. Sunt în stare sǎ apreciez toate calitǎţile colegilor mei, lucru pe care nu l-am fǎcut de-a lungul anilor. Doritulsfârşit îmi aduce regretul cǎ nu am putut face mai multe, simt cum pe final, clipele de şcoalǎ sunt parcǎ tot mai dulci...Nu-mi vine sǎ cred cǎ voi pǎrǎsi bǎncile care m-au ascuns de ochii profesorilor ce pǎreau sǎ mǎ aibǎ numai pe mineîin-avmizofor.sMti-e greu sǎ renunţ la uniforma cǎreiaaproape devotatǎ. Încerc sǎ pǎstrez în mine fiecare întâmplare, fiecare sonerie cu care încep orele interminabile,acum parcǎ tot mai scurte...Fiecare neînţelegere pare neînsemnatǎ şi cred cǎ sunt în stare sǎ fac orice, sǎ opresc pentru câteva clipe timpul în loc.Dar asta nu se va întâmpla... Clipele trec ca fulgerul, zǎrind parcǎ doar o fantomǎ pe lângǎ care trec toate lucrurile minunateşi vraja şcolii. Vreau sǎ imortalizez totul acum, la final de clasa a VIII-a









sau asta 




Nu mai este mult timp pânǎ când clopoţelul va suna pentru ultima datǎ, anunţând finalultuturor momentelor petrecute în aceastǎ şcoalǎ. Privesc cu tristeţe acest moment, cu melancolie, dartotodatǎ cu bucuria cǎ am reuşit sǎ parcurgem primii paşi în aceastǎ lume. De-a lungul celor opt ani petrecuţi în aceastǎ şcoalǎ am reuşit sǎ învǎţ lucruri extrem de importante. Munca în echipǎ,prietenia, respectul... pe toate le-am învǎţat alǎturi de colegii, profesorii şi totodatǎ prietenii mei.Îmi amintesc cǎ la început, în clasa a cincea, eram atât de emoţionaţi şi-i priveam cu nelinişteşi nerǎbdare pe toţi profesorii care intrau pe uşa clasei noastre. În tot acest timp, pe mulţi dintre ei iam considerat, nu numai o datǎ, rǎutǎcioşi, dar acum, la sfârşit, mi-am dat seama cu adevǎrat, cǎ nune doreau decât binele şi cǎ, de fapt, sunt nişte oameni minunaţi, de la care am avut ce învǎţa.Colectivul nostru nu a reuşit, din pǎcate, sǎ fie atât de unit pe cât mǎ aşteptam, aceasta fiinduna din amintirile mai puţin plǎcute pe care le am de aici. Cu toate acestea, mǎ bucur cǎ am putut sǎîi cunosc pe fiecare în parte şi cǎ mi-au arǎtat cum pot fi ei cu adevǎrat. Cu unii dintre colegi amlegat prietenii foarte strânse, din care am avut ce învǎţa şi care, cu siguranţǎ vor dura.Îmi pare foarte rǎu cǎ momentul în care ne vom spune la revedere este foarte aproape. Poate cǎ vomţine legǎtura, poate cǎ ne vom vizita foştii dascǎli..., dar nimic nu va mai fi la fel. Unii dintre noi nevom întâlni însǎ şi la liceu, poate cǎ prin  recreaţii ne vom aminti momente trǎite în gimnaziu... Orice sfârşit este un nou început!
Astazi este ziua in care transformam trecutul intr-o amintire, si privim spre viitor. Cine nu mai tine minte prima zi din clasa intai ? Nu aveam de unde sa stiu, ca din clipa aceea voi imi veti fi ca a doua familie . Am ras impreuna , am plans, ne-am ajutat si ne-am sprijinit reciproc .Din pacate , astazi este ultima zi in care suntem impreuna. Cum am pasit in prima zi , pe poarta acestei scoli, asa si voi si iesi , cu lacrimi in ochi , Si multumesti dn, profesori si zici ca-i iubesti pe toti