Răspunsuri

2014-06-07T20:49:50+03:00
  
In creatia lui Eminescu , dragostea si natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu  este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar ,  dar  si un cantaret  al naturii terestre in vesnica  rotire a anotimpurilor.Dragostea se afla intr-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , in sensul ca  infatisarea ei este dictata de suflet.Poezia incepe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate intelege unui ,,lui” unui ,,el”. Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la inceput , dar se poate vedea altceva . Si anume se poate vedea cum  ,,ea” cea care vorbeste , pare sa fie una cu fiinta ,,lui”. Doar ea il poate intelege , doar ea il cunoaste atat de bine  , si ,  mai presus de toate , ea il iubeste ,, atat de mult ” .  Cu grija unei mame parca  „ea” il introduce intr-o lume minunata ,  plina  de viata  , de miscare , de adevar. Si totul pare sa treaca  asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata imaginea se limpezeste dupa  ce ni se dezvaluie si penultima strofa. Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum ii vorbeste , cum il ocroteste , cum il iubeste ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care il ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei intreaga viata a naturii . Padurea , lasata acolo de Dumnezeu  , de milenii , parca de cand lumea , il primeste in sufletul si in inimioara ei , invatandu-l  si aratandu-i cele mai adanci secrete ale ei.Il pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , il   vede print prin cea  mai simpla si cea mai importanta putere in lumea acestora , cea care te face sa zbori pana dincolo de limitele materialului , peste culmile si voile imaginatiei :  inocenta. Ochii lui, fereastra sufletului , mari si negri , sunt insa plini de aceasta lumina  a  increderii iubitei. Pentru , ca in cele din  urma , inocenta inseamna  lipsa  pacatului ,  iar  lipsa pacatului  inseamna  iubire absoluta si incredere oarba. Adevarul  pe care il cunoaste este singurul si nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului , ei spun lucrurile pe nume , asa cum le vad , si vad bine.Grijile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor , obligatiilor , neintelegerilor , il transforma pe poet. Pierde coroana  inocentei , care va ramane  in urma sa ca o amintire luminoasa si tristetea il cuprinde cu putere mai mare  Oricat ai fi de batran  , ceea ce ramane etern ca o lumina , dupa care , chiar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul , este tocmai fericirea si inocenta  copilariei , a copilariei pierdute printre stalpii  de  marmura  ai  unei  incaperi  largi si pline de lucruri cat mai ciudate , numita maturitate .  Copilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca si  dorul sau de a vedea dincolo de zidurile materialului. Izvorul sau langa care se odihnea, padurea sa , soaptele ei , erau etern pierdute prin valurile vietii. Si a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e cu putinta . Viata l-a schimbat intru totul , natura a adormit pentru el.