Răspunsuri

2014-06-05T22:39:45+03:00
Prietenia este un sentiment născut pe baza unei relaţii reciproce dintre două persoane, ale căror suflete rezonează la aceleaşi lucruri, pe aceleaşi frecvenţe.  Prietenia e ca un dans, un dans al inimilor şi al sentimentelor, în care oamenii merg mână de mână, umăr lângă umăr, sprijinindu-se unul pe celălalt, susţinându-se şi încurajându-se mereu. Prietenii ne sunt la fel de necesari ca şi părinţii, ca şi iubiţii, au un rol bine stabilit şi, fără ei, am fi mai săraci şi mai pustiiţi.
În primul rând, trăind într-o societate formată dintr-o multitudine de oameni diferiţi, cu gusturi şi preferinţe diverse, oamenii relaţionează şi îşi caută compatibilităţi. Nevoia de a avea pe alţii în preajmă ne caracterizează tocmai pentru că nu ne place sentimentul de singurătate şi de abandon pe care ni l-ar da lipsa unor prieteni. Consider că putem fi prieteni doar cu cei cu care suntem compatibili. Nu putem fi prieteni cu toată lumea. Stabilim relaţii amiabile cu toţi din jurul nostru, dar, dintre aceştia, doar doi, trei reuşesesc să se apropie mai mult ca spirit şi gândire de noi. Relaţiile de prietenie se nasc pe fundamentul unor idei şi concepte despre viaţă comune, care îi fac pe cei implicaţi să privească în acelaşi mod felul de a aborda problemele vieţii sau să acorde interes aceloraşi lucruri cu care are de a face şi prietenul. Aţi observat că foarte mulţi dintre cei care împărtăşesc aceeaşi pasiune devin şi prieteni? De ce? Pentru că pasiunea îi aduce și îi ține aproape.În al doilea rând, dacă este adevărat că o prietenie se construieşte în timp, tot la fel de adevărat este şi faptul că aceasta se realizează cu un noian de resurse sufleteşti şi raţionale. Într-un fel, te dăruieşti cu sufletul celui pe care îl consideri prieten. Iar dacă îţi este prieten adevărat, dăruieşti fără să aştepţi nimic în schimb. Eu cred că prietenul adevărat este acela care te ajută în orice moment, fără să stea prea mult pe gânduri, dar care nu aşteaptă să primească nimic în schimb. „Îţi dau, dacă îmi dai” nu are ce căuta într-o relaţie de prietenie, căci prietenia nu e un târg. Devenim astfel prieteni cu persoane la care ştim că găsim înţelegere în orice moment. Părinţii, în primul rând, ar trebui să ne fie prieteni încă din primul moment al vieţii şi ar trebui să nu-i îndepărtăm niciodată din această ipostază. Fraţii, iar mai târziu partenerul de viaţă, trebuie să ne fie şi prieteni adevăraţi, gata să ne înţeleagă, să ne ajute şi să ne ridice atunci când ne este mai greu sau să ne arate atunci când greşim. „Într-o prietenie lucrul cel mai greu nu este de a ne da pe faţă defectele dinaintea unui prieten, ci de a-l face să şi le vadă pe ale lui”, spunea Francois de La Rochefoucauld. Bineînţeles că aşa și este.Şi nu în ultimul rând, nu putem fi prieteni cu nimeni dacă nu suntem prieteni cu noi înşine mai întâi. Să fim împăcaţi cu propria noastră fiinţă, să ne deschidem sufletul către cei din jurul nostru şi să le primim la rândul nostru dorinţa de deschidere şi de apropiere. Să comunicăm sincer şi să împărtăşim impresii şi simţiri cu oamenii despre care credem că merită să le punem sufletul în palmă.
În concluzie, prietenia ne marchează viaţa, ajutându-ne să ne formăm ca oameni, să ne cunoaştem mai bine şi să ne dezvăluim altora. Ne conferă totodată sentimentul de siguranţă şi de încredere în noi şi în alţii. În rest, asa cum spunea Muhammad Ali, „prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate învăța la școală. Dar dacă nu ai învățat ce înseamnă prietenia înseamnă că nu ai învățat nimic…”