Răspunsuri

2014-05-29T20:24:04+03:00
Fanus Neagu a inceput sa-si scrie romanul in timpul unei dimineti cu ninsoare. Tot o ninsoare matinala anima aducerile aminte si obsesiile  din lumea lui Radu Zavoianu, un trubadur subsersiv din lumea, pe duca, a nesabuitilor gata sa se ia la tranta cu iscoadele ‘rosii’ pentru o clipa de pierzanie indoita cu poetice ragazuri. Prin amintirile revarsate din periplul bahic al acestuia, Fanus Neagu da viata altor frumosi nebuni- fotbalistul Ed Valdara si scriitorul Ramintki.La suprafata, romanul prezinta o poveste de iubire presarata cu tradari si dezamagiri, pe fondul unui triunghi amoros aparte. Radu Zavoianu si Ramintki duc o lupta, in surdina, pentru a intra in gratiile aceleiasi femei, actrita Asta Dragomirescu. Casatorita cu Radu si ravnind la bunul sau prieten, Cornel Ramintki, actrita devine muza si ideal feminin, in care se ineaca versuri, cantari, emotii febrile si pulsatiile exasperante ale crailor moderni.Ora unsprezece, doamna mea, ora la care se scoala frumosii nebuni ai marilor orase, ora la care Dumnezeu intra calare in Cismigiu si imparte alune veveritelor.O lectura mai atenta arata ca povestea amoroasa este doar un pretext pentru o avalansa de replici cu talc, de camaraderii hatre, pe fundalul unor docoruri citadine ramase din alta lume. Zvarcolirea sufleteasca a personajelor, prezentele feminine oachese ce se perinda in ceasuri tarzii si blasfemia recitata inspirat de triumviratul placerilor marunte, din carciumile pe duca ale Lipscanilor, alcatuiesc o lume aproape himerica intr-un oras cu mahalale marginite de blocuri comuniste. Tejgheua in paragina devine scena unde sta umorul dulce-amar, unde viciul este inlocuit de tachinari stinse in rime nostalgice.Toate drumurile sunt unse cu suparari (…) numai ala spre carciuma e maturat de ingeri.Desi actiunea romanului este plasata in anul 1968, Bucurestiul lui Fanus Neagu pare incremenit intr-un timp apus. Frumosii nebuni continua sa refaca drumul placerilor interbelice, din inima Bucurestilor pana in mahalaua chefliilor duiosi, iar ninsoarea care bantuie obsesiv intalnirile personajelor devine trecerea de la o realitate bruta la reveriile halucinante ale unor visatori incurabili.Noi doi traim sub religia iubirii si-a zapezilor (…) Cucerind campia si un codru vechi pe parcurs de cinci sute de ani, Bucurestii n-au ucis ca atarea alte metropole frunza inalta inchizand vanturi bogate, asfintituri largi si sute de zapezi (…) Trei anotimpuri din an gandurile noastre de iubire curg prin pletele arborilor. Iarna, dragostea ne aduna in casa si suntem fructele ei aromate.Placerile efemere ale unor crai tarzii de la portile Orientului nu pot fi povestite decat pentru cei care inca mai simt fiori lirici, treziti de voluptatea cuvantului. Fanus Neagu ia cuvintele si le azvarle intr-o transa poetica pentru a scoate noi sensuri la iveala. Dialogurile plonjeaza in aluzii lirice, iar deznodamintele tensionate se risipesc in ludice melancolii.