Răspunsuri

Cel mai inteligent răspuns!
2014-05-25T15:55:16+03:00
Rugăciunea este înălţarea minţii noastre către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a unor bunuri spirituale sau materiale. Se mai poate spune că rugăciunea este întâlnirea omului cu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul devine un fel de cerşetor în faţa lui Dumnezeu.Din totdeauna omul s-a rugat lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este prin excelenţă o rugăciune continuă. Este glasul lui Dumnezeu care întâlneşte răspunsul omului. Uneori e un răspuns pozitiv, alteori un răspuns negativ. Psalmii reprezintă pentru Vechiul Testament adevărata rugăciune. Prin intermediul lor, se aduce lui Dumnezeu lauda cuvenită. Prin psalmi, omul se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu tot ceea ce are el mai profund: cu greutăţile şi bucuriile sale, cu defectele şi calităţile sale, cu realizările şi insuccesele sale, cu aspiraţiile şi idealurile sale. De fapt, rugăciunea nu este altceva decât un dialog de la inimă la inimă, de la creatură la Creator, este restabilirea legăturii dintre Dumnezeu – Creatorul – cu omul – creatura. Pentru Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni.Găsim aici nenumărate momente în care Isus se roagă: ispitirea din pustiu (Mt 4 ,1-11); alegerea apostolilor (Lc 6,12-16); înainte de a fi arestat (In 17) ; în Grădina Ghetsemani (Mc 14,32-42) etc. Rugăciunea lui Isus înseamnă înainte de toate ascultare de voinţa Tatălui. Rugăciunea noastră înseamnă descoperirea voinţei lui Dumnezeu. Prin rugăciune, omul îl caută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu se lasă descoperit. Isus i-a învăţat pe apostoli să se roage, iar prin ei şi pe noi. "Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage în picioare prin sinagogi şi pe la răscruci, ca să fie în văzul lumii…Tu, când te rogi, intră în camera ta, închide uşa şi roagă-te Tatălui tău, iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti… Voi să vă rugaţi astfel: Tatăl nostru,care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău" (Mt 6 ,5-13). Ca model de rugăciune ne este şi sfânta Fecioară Maria. Ea se roagă la Buna-Vestire (Lc 1,26-38); la întâlnirea cu Elisabeta (Lc 1 ,46-55); la Cana Galileii (In2,1-12); la picioarele crucii (In19 ,25-27); la Rusalii (Fap 1,14).Fiind dialog cu Dumnezeu, rugăciunea e trebuincioasă pentru mântuirea tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii. Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu umilinţă, cu încredere, cu supunere. Rugăciunea este făcută cu evlavie atunci când alungăm din mintea noastră orice gând străin, care nu are nimic în comun cu rugăciunea pe care o facem. Cu umilinţă ne rugăm când ne recunoaştem înaintea lui Dumnezeu limitele noastre, păcatele noastre şi ne pare rău pentru că le-am comis. Încrederea este aceea care ne ajută să perseverăm în rugăciune. Ne rugăm cu supunere când suntem dispuşi să primim din mâna lui Dumnezeu tot ceea ce el consideră că avem nevoie pentru mântuirea noastră, chiar şi greutăţile. Cu statornicie ne rugăm când nu încetăm să ne rugăm lui Dumnezeu, cu toate că el nu ne împlineşte imediat rugăciunea. În acest caz, nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a ascultat. Ne-a ascultat, dar încă nu a împlinit rugăciunea. A lăsat puţin spaţiu şi credinţei noastre.Rugăciunea este de mai multe feluri: de cerere, de mijlocire, de mulţumire, de laudă. Ne putem ruga, nu numai lui Dumnezeu, ci şi sfinţilor, care au puterea să mijlocească pentru noi la Dumnezeu. Când gândul nostru este înălţat la Dumnezeu, când îi oferim toate bucuriile şi suferinţele noastre, înseamnă că ne rugăm neîncetat. Cele mai importante rugăciuni sunt: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Slavă Tatălui, Îngerul Domnului, Înger, îngeraşul meu, Actul de căinţă, Actul de iubire, Actul de speranţă, Actul de credinţă, Sfântul Rozariu, Litaniileetc.
2 5 2