Răspunsuri

2014-05-21T17:09:14+03:00
ce mare lucru este un suflet care piere, sau zidul care vede şi tace  « Prima paginăo, dez-mărginirea dez-mărginirilor!nu există brâul deşirat al literelor care ucidca nişte colţi de lup albnumai pelicula unui film mut şi legile însufleţiriidin duhul cel viuamuţindun peisaj agresiv viaţa celui ce iese din tăceredez-mărginit în smerenie duhel însuşi zid viu alb mut legământînghiţitorul de cuvinteascultătorul de iubirecum iubirea vine la el cu chipul şterscu două găuri de dovleac în care ard două luminiţedouă voinţe de ascultarecât două închinări fierbinţice mare lucru este un suflet care piere în muţeniadez-mărginirii dez-mărginirilor neatinsă de cântecde mângâiere de privirea albă a unui lupnu mai viez mie, zice Pavel hermeneutul, când Iisustrăieşte în mine trismegistulloc geometric al unui text sacrucitit până la dez-mărginirecu ochiicu degetelecu nasulcu urechilecu obrajiicu buzelecu lacrimilecu palmelecu genunchiicu tălpilecu genele ude de ploaieam visat legile întoarseprecum pântecul lupului alb în care textul creşteaca un uraganiată începutul şi imaginea uzurpării pământului prin cuvintetrupul din suflet cade cum păstaialitera din alegorie vine ca o aripăomul din Dumnezeu se varsă ca picătura de cearăpecetluind dez-mărginirea dez-mărginirilor pneumaticeomuleţii de piatră bărbaţii cu inele în urechimasa cinstită a sufletului cu îngerişi pene la pălărie(„cine luminează scena plină de capete rase?cuvântul luminează şi dez-mărgineşteciteşti pentru a scrie priveşti pentru a orbi“ „fă teatru chinezesc“ „fă teatru deumbre“ „prinde cu o palmă realul şi strânge tare aşa cum te strânge de deget mânaunui prunc proaspăt scos din amnios“ „prima dată când te strânge de mână“„cine?“ „Dumnezeu te strânge de mână la început, iar la urmă te strânge înumbră“ „o firimitură în cioc“)masa plină de bunătăţi a infinitului micdez-mărginirea splendorii când ajunge într-o carteprecum în aşternutul de nuntă firimitura de dragosterealitatea este această manticăacoperiş de litere care dez-mărginesclumea lui hermeneus din pietredin nori de mântuiremagicădin steledin nisipdin cărţidin bobidin cafeadin păstăidin arşicedin împotriviri la kore kosmou fecioara lumiidin neatingere de prezentslăbindu-i accelerarea către miezul dez-mărginito, dez-mărginirea dez-mărginiriloromul trupesc din omul de litere din omul pneumaticşi acum îmi plec fruntea la Kotel dezlegătorul pietrei de litereşi dez-legătorul literelor de duhzidul zboară pe ţărm şi de acolo mai departe pe mareun om făcut din intuiţii precum zidul care vede şi tacezburând din dez-mărginire în dez-mărginire empirielumea care se topeşte în faţa textului zidscena ce se roteşte în jurul axului ca o scară de argintargintul care curge prin venele cuvintelor închise în zidcând vede şi tace vedeniasecretele lumilor mele arcanefiirea cuantică şi lectio divina care vede şi tacedez-mărginirea dez-mărginirilor vedenie vedeeu fiind ceea ce mi s-a poruncit cu cuvintece urcă în trepte pe zidul care vede şi taceinversul vieţii este arcanainversul morţii sunt eu vedeniacând încerc să aflu la ce întrebare răspunde viaţa mea  
1 5 1