Întrebare

urmăreşte

Răspunsuri

Nostalgia unui colt de natura :)
Locul acela se numea Sub cetate si, ciudat, se afla undeva, pe o colina. Eram invaluiti de crivat si priveam noaptea luminata electric a orasului. Rafalele de vant clatinau lumina putina si ne-am rafugiat cu totii intr-o incapere prelunga si calda. Am stat apoi indelung langa soba uriasa. Unul pevestea despre bunici si casa lor batraneasca, altcineva se gandea la vanatoarea de vulpi la care-l luase un unchi, alti doi visau sub impresia puternica a ruinelor cetatii… disparuta de veacuri, cetatea isi arcuia aripile ocrotitoare deasupra lumii de jos. Aveam aceeasi senzatie de siguranta ca atunci cand am mers intr-o poiana de margarete si le-am admirat delicatetea in liniste, fara a schita vreun gest, de teama parca sa nu-si ia zborul.

Plutea pretutindeni in jurul nostru un fel de liniste nepamanteana, si fiecare din noi avea impresia ca dincolo „coltul” in care ne aflam nu mai exista nimic pe pamant in afara de noi si copilaria noastra.
Pana cand iarna a izbit cu putere usa de perete, iar unul dintre noi s-a trezit ca dintr-un vis si le-a amintit tuturor ca trebuiau sa plece. In privirea lor puteam deslusi regrete si melancolie, caci ne chema viata noastra cea de toate zilele, cu aceleasi probleme si framantari de la scoala sau de acasa.
Dar uneori, cand ne intalnim intamplator, cate unul dintre noi ii spune din priviri celuilalt ca n-a uitat lumea noastra misterioasa.
Avatarul utilizatorului Alexxaa Alexxaa 20.02.2014 Mulţumesc (1) Calificativ: 5, Voturi: 1
raportează!

Adaugă un comentariu

Nu ai găsit ce căutai?

Pune o întrebare